joi, 22 octombrie 2015

Romanţa celui care pleacă

Ascultă-mi tăcerea încă o dată...
Pe al tău pat să mă las dezmierdată
Să sting soarele, să fie iar noapte
Vorbeşte-mi din nou doar în şoapte
Răspunde-mi! la strigătele-mi disperate.
Nu mă lăsa să mor, precum în versurile-ţi împerecheate.
Să fiu a ta şi tu al meu pentru eternitate
Să nu ne prefacem că speranţele-s uitate.

Un comentariu:

PoetryAsHello spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.