joi, 26 ianuarie 2012

.

Tu, esti soarele meu cand totul e pustiu,
Tu, esti cel de care m-am indragostit, fara sa stiu.
Timpul trece si lasa in urma,
Amintirile de sub clar de luna.
Tu, ai fost speranta in miez de noapte,
Tu, erai cel care isi declara iubirea-n soapte.
Candva, rasareai in fiecare dimineata la mine-n gand,
Si apuneai, fericit, ca o sa ma revezi curand.

duminică, 15 ianuarie 2012

Om de lut.


Omul -o masinarie creata pentru munca
         -o pictura ce cu timpul isi pierde din nuanta
         -o sculptura ce usor poate fi sparta...
Omul, o entitate. Vi s-a intamplat vreodata sa credeti ca traiti degeaba, fara rost?.Ne nastem, crestem, traim, iar in cele din urma murim...
Ce lasam in urma?.[R: nimic] Da, desigur 2-3-4 persoane isi vor aminti de noi, dar in cele din urma vor muri si ele.
Eu nu vreau sa fiu un alt nume, care cu timpul v-a fi uitat...Ar trebui sa incercam, cu totii sa ne afirmam, ideile noastre sa fie folosite de viitoarele generatii, sa incercam sa schimbam sistemul social in care traim.Trebuie sa luptam ca sa iesim din mediocritate, trebuie sa luptam ca sa ajungem unde ne dorim...



http://www.youtube.com/watch?v=XDZEPT-QVGw

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Absurd...


Cat de absurd mi se pare acum trecutul. Ramasite din el dainuiesc inca in mine, si-au pus amprenta in dezvoltarea personala, m-au maturizat. Amintiri dureroase, prietenii false, valuri puternice de plansete si rasete, droguri psihedelice si multe altele. As vrea sa pasesc din nou pe acelasi drum cu vechii pasageri ai trenului prieteniei mele.
Mi-as dori sa renasc... Sa trec din nou prin viata, dar sa gandesc de doua ori inainte de a face un lucru... Mi-as dori sa am ocazia de a-mi arata aprecierea fata de anumite persoane.. Oooh, mi-as dori atatea! Dar na, viata-i scurta si dureroasa... Timpul trece ingrozitor de repede, iar ceea ce facem nu poate fi reparat.
De ce nu avem curajul de a spune ce gandim si ajungem sa ne infundam gandurile in alcool, droguri, tigari sau ca in cazul meu in cuvinte?.

marți, 10 ianuarie 2012

Momente risipite.

Bun. Sa bei un pahar de vin e bine. Dar sa mai bei putin cate putin si gura cate gura incepe sa se tranforme in betie. Si betie de una singura suna a deprimare. Si deprimata, nu sunt! Cred ca a trecut un veac de cand n.am mai stat la ora asta sa scriu,cu vinul in dreapta si tigara in mana, iar Vama Veche cantand :"Curvelor, cu drag".Si nici nu stiu ce sa fac. Ma las purtata de val... pahar dupa pahar, tigara dupa tigara. Nu.i nimic daca ma imbat. deprimant sau nu .. Maine.i alta zi! alta cearta, alta raza de soare, alt zambet discret pe fata.

duminică, 8 ianuarie 2012

Ceva mai vechi.


Suntem aici, in 201x, in acelasi oras, cu aceleasi persoane, suntem aici.. in metropola viselor pierdute.
Vorbesc... Omul vorbeste, dar nu transmite. Se framanta, dar nu rezolva rezolva nimic. Mananca, dar inca e flamand.
E de vina locul, persoanele, generatia?
Ma uit pe strada vesnic aglomerata, ingusta si mizera ce absoarbe an de an potop de lacrimi si de durere. Trece lumea... lenesa, cocheta, doar umbre trecatoare, lipsite de valoare.
Fiorul de nebunie imi cutremara fiinta. Vreau sa visez, dar realitatea nu ma lasa, doresc sa ma inalt  dar nu reusesc.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Esuare.

Spre tine ma indrept cu pas grabit,
Tu esti cel care din abis ma ajuta sa ma ridic.
Astept sa-mi apari pe drumul infinit,
Vino, al meu, muritor de viata obosit.
Tanjesc dupa clipele de amor,
Iar sfasietor este sentimentul de dor.
Pana-n ziua in care nu voi mai fi,
Sa stii,  eu te voi iubi...

This one is for you, baby!

Iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.. Iti multumesc pentru ca m-ai invatat sa iubesc, sa pretuiesc, sa imi pese de altcineva mai mult decat de mine.. Iti multumesc pentru ca ai avut si ai rabdare cu mine..  Iti multumesc si.... te iubesc.

vineri, 6 ianuarie 2012

Patetic


De ce mereu imi adancesc gandurile in cuvinte?. De ce nu suntem in stare sa depasim mediocritatea si teama... De ce nu suntem in stare sa spunem lucrurilor pe nume?. De ce ne ascundem in spatele orgoliului si al mandriei?. Este chiar atat de greu sa iti exprimi sentimentele intr'un mod clar si sincer?... Patetic este omul fara sentimente. Patetic e cel care de teama de a iubi fuge catre nicaieri. Patetica sunt eu, care, la fel ca majoritatea, imi pun sperante intr'un lucru irealizabil.
"Vreau sa rulez, sa fumez, sa merg pe drumu pe care am mai mers"...
Vreau sa stau intinsa pe iarba, iar el sa se joace cu mana prin parul meu. Vreau sa invat sa zbor, sa ma ia de mana si sa pornim spre asfintit. Sa ii iubesc necunoscutul, sa ii miros parfumul ...

The same old shit called love.

Dragostea?. O stare efemera, lacoma, ipocrita si mincinoasa. O magie ce te transforma intr-o fiara, insetata dupa afectiune, fara ratiune. Supusi sub puterea vrajii actionam fara regrete, ne lasam condusi de impuls, invatam din mers ce trebuie facut, cadem, ne ridicam si in cele din urma zburam.
Insa " Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted." (William Shakespeare), iar pana descoperim calea cea potrivita, ne lovim de sentimente precum : gelozie, teama, care ne imping in a lua decizii gresite si fara sens.
De exemplu de cate ori nu ati fost mintiti cu nerusinare de persoana iubita?. Sau cati dintre voi nu v-ati simtit inferiori, frustrati, dezorientati?.Se spune ca lumea evolueaza, eu una cred ca incepem sa involuam.Ar trebui sa comunicam mai mult, sa ne adunam in jurul focului precum cei din antichitate si sa istorisim povesti...Acelasi lucru il pot face si cuplurile, sa lase la o parte orgoliul si sa inceapa sa fie sinceri unul cu celalalt.

Despre mine.

Eu?. Cine sunt eu?. "Eu sunt cea scandaloasa si cea magnifica, Eu sunt prostituata si sfanta, Eu sunt cea venerata si cea dispretuita, Eu sunt mama si fiica, Eu sunt cea dintai si cea de pe urma." Eu sunt speranta si cosmarul. Eu sunt frumoasa si bestia. Eu sunt totul,iar in cele din urma nimicul.
In realitate nu ma pot descrie, pentru ca nici eu nu ma cunosc. Nu ma pot afirma asupra proprii  personalitati, pentru ca ea este inca in formare. Nu pot spune ceea ce imi place sau ceea ce-mi displace, pentru ca toate acestea se schimba. Stiu sigur ca EU sunt o persoana, o fiinta umana, un suflet ce salazluieste intr-un corp, un punct pe un imens desen numit viata.
[...]
Acum,revenind cu picioarele pe pamant: Numele meu este Ana si am doar 16 ani. Ahm...Imi place tot ce tine de arta, asta insemnand: desen [schita,pictura, chiar si graffiti'urile], muzica [de calitate..de la muzica clasica, la dub-step],sculptura si bineinteles literatura.