Cat de absurd mi se pare acum trecutul. Ramasite din el dainuiesc inca in mine, si-au pus amprenta in dezvoltarea personala, m-au maturizat. Amintiri dureroase, prietenii false, valuri puternice de plansete si rasete, droguri psihedelice si multe altele. As vrea sa pasesc din nou pe acelasi drum cu vechii pasageri ai trenului prieteniei mele.Mi-as dori sa renasc... Sa trec din nou prin viata, dar sa gandesc de doua ori inainte de a face un lucru... Mi-as dori sa am ocazia de a-mi arata aprecierea fata de anumite persoane.. Oooh, mi-as dori atatea! Dar na, viata-i scurta si dureroasa... Timpul trece ingrozitor de repede, iar ceea ce facem nu poate fi reparat.
De ce nu avem curajul de a spune ce gandim si ajungem sa ne infundam gandurile in alcool, droguri, tigari sau ca in cazul meu in cuvinte?.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu